Nistor Tănăsescu s-a dus de astăzi să scrie cu îngerii. Pentru prieteni este o veste care cu greu se pot obișnui. „Nistor nu mai este printre noi, cu undeva printre stele și aripi de îngeri inventând un alt alfabet al tristeții. E suveran într-un univers în care, și caută, poate, rădăcinile binelui pe care l-a făcut tuturor. Mare om, rafinat poet, distins gazetar, cărturar riguros. Ne va lipsi tuturor celor care l-am cunoscut”, mărturisește poetul Dumitru Ion Dincă.

Poet, publicist, licenţiat în ziaristică (1989), Nistor Tănăsescu s-a născut la 16 aprilie 1960, în comuna Florica.

Nistor Tănăsescu a debutat cu versuri în „Viaţa Buzăului”, în perioada lice­ului, apoi în „Luceafărul” (1984), prezentat de consăteanul său Ion Gheorghe. Este primul laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor, la Festivalul Naţional de Poezie „Nicolae Labiş” (introdus începând cu ediţia a XVI-a, 1984), şi al premiilor revistelor: „Familia”, „As­tra” şi „Viaţa Românească”. În anul 1986, la propunerea Constanţei Buzea, revistele „Viaţa studenţească” şi „Amfiteatru” îi acordă Pre­miul I pentru poezie pe Centrul Universitar Bucureşti. Până în 1989, publică constant în „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „România literară” şi S.L.A.S.T.

A activat în presă de la 1 octombrie 1989 la: „Viaţa Buzăului”, „Opinia”, „Muntenia”, „Buzăul” (primul săp­tă­mânal buzoian postdecembrist, ca redactor-şef), „Evenimentul zilei” (redactor-corespondent încă de la înfiinţare); concomitent, colaborează la „Jurnalul de Buzău” (seria I), apoi este al doilea redactor şef (cronologic) al cotidianului „In­for­maţia Buzăului”. Din 1996 lucrează ca ziarist militar în redacţia mensua­lului „Informaţia poliţiei”, devenit ulterior săptămânalul „Amprenta” (redactor şef până la 1 martie 2007). Se numără printre membrii fondatori ai Fundaţiei „Amprenta” şi este realizator al unora dintre ediţiile Almanahului Renaşterea buzoiană  (7 la număr), iar din anul 2015 este secretar general de redacţie al revistei culturale „Caietele de la Ţinteşti”.

ZI DE ODIHNĂ

… toate ziarele de sâmbătă la un loc

aşteptând să fie citite cuiva

şi multe mere în cameră foarte multe

ultimele tale poeme despre mere

au zguduit lumea

nimeni nu ştie cine eşti

de unde vii

ţi-am păstrat taina am

zidit uşile şi ferestrele după voia ta

am ucis toţi merii din preajmă

ce să fac mai departe se

frâng ziarele de sâmbătă

pe masa mea…