„Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” este mesajul central al fragmentului evanghelic rânduit spre citire de Biserică în Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci.
Pericopa evanghelică pune în prim-plan iubirea nemărginită a lui Dumnezeu față de întreaga omenire și chemarea oamenilor la mântuire prin credința în Iisus Hristos. Prin cuvintele Sale, Mântuitorul arată că jertfa Sa este expresia supremă a dragostei divine și că scopul venirii Sale în lume este mântuirea omului.
„Nimeni nu s-a suit la Cer decât Cel ce S-a coborât din Cer, Fiul Omului, Care este în Cer”, spune Hristos, făcând apoi referire la șarpele înălțat de Moise în pustie. Acest episod este o prefigurare a Înălțării Fiului Omului pe Cruce, prin care se împlinește lucrarea de mântuire a neamului omenesc.
Evanghelia subliniază, totodată, că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume pentru a o judeca, ci pentru ca lumea să se mântuiască prin El. Astfel, credința este prezentată drept răspunsul liber al omului la iubirea și chemarea lui Dumnezeu.
Mesajul acestei duminici este unul al speranței și al încrederii în iubirea lui Dumnezeu, care oferă oamenilor posibilitatea mântuirii și a vieții veșnice prin Hristos. În apropierea sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, credincioșii sunt chemați să privească spre Cruce nu doar ca spre semnul suferinței, ci și ca spre semnul iubirii jertfelnice și al biruinței vieții asupra morții.
*
„Zis-a Domnul: Nimeni nu s-a suit la Cer decât Cel ce S-a coborât din Cer, Fiul Omului, Care este în Cer. Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Pentru că Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea”.(Ev. Ioan 3, 13-17)
