Astăzi, 29 august, Biserica prăznuiește „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, una dintre cele mai puternice sărbători ale calendarului creștin. Evanghelia zilei ne vorbește despre un Irod, un om care nu era ignorant și nici nu putea spune că nu știa ce este drept. Irod știa foarte bine cine era Ioan. Știa că este un om drept și sfânt, îl asculta cu interes și, în anumite momente, chiar îl proteja. Cu alte cuvinte, Irod recunoștea adevărul atunci când îl auzea. Problema lui nu era că nu știa ce este bine, ci că a avut puterea să facă ceea ce știa că este bine și nu a făcut. Poate că aici se află una dintre cele mai neliniștitoare lecții ale acestei Evanghelii: nu este suficient să recunoști adevărul. Trebuie să fii în stare să-i suporți consecințele.
Ioan îi spune lui Irod un lucru simplu și teribil: „Nu-ți este îngăduit”. Nu este o insultă, nici o demonstrație de superioritate morală. Irod aude cuvântul și îl înțelege. Tocmai de aceea Ioan devine incomod. Adevărul devine primejdios când capătă nume, chip și adresă. Când cineva îți spune, fără ocolișuri, că ceea ce faci nu este bine. Așa ajunge Ioan în temniță.
Apoi vine ospățul, iar odată cu el vine și capcana. Irod face o promisiune pripită, în fața invitaților săi. Cererea care urmează este nedreaptă, iar regele știe asta. Evanghelia spune că se întristează. Dar tristețea nu este totuna cu pocăința. Regretul nu este totuna cu îndreptarea.
Irod este, într-un fel, imaginea omului care are conștiință, dar nu are suficient curaj pentru a o asculta. Își vede greșeala, însă se teme de privirile celor din jur. Își dă seama că ar trebui să se răzgândească, dar îi este mai teamă să pară slab decât să facă răul. Își simte sufletul împotrivindu-se, dar preferă să-și păstreze imaginea de om puternic. Și astfel, într-un moment în care ar fi putut spune simplu „nu”, spune „da” răului.
În fața lui se află Ioan, care nu are tron, armată sau influență. Are doar cuvântul. Dar tocmai acest cuvânt îl păstrează până la capăt.
Irod știe adevărul, dar nu îl apără.
Ioan spune adevărul și îl asumă.
Unul are puterea de a porunci, dar nu are puterea de a se împotrivi propriei slăbiciuni. Celălalt nu are nicio putere lumească și, totuși, rămâne liber.
*
„În vremea aceea a auzit Irod împăratul vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus ajunsese cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea puterile lucrează în El. Alţii însă ziceau că este Ilie, iar alţii ziceau că este prooroc, ca unul din prooroci. Dar auzind Irod, a zis: Acesta este Ioan căruia eu am pus să i se taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod trimiţând, prinsese pe Ioan şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Însă Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ai de nevastă pe femeia fratelui tău. De aceea Irodiada îl pizmuia şi voia să-l omoare, dar nu putea pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea; şi când îl asculta, sta mult pe gânduri şi era bucuros să îl asculte. Dar s-a ivit o zi cu bun prilej: când Irod, de ziua sa de naştere, făcea ospăţ dregătorilor şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea. Atunci fiica Irodiadei intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor care şedeau cu el la ospăţ. Iar împăratul a zis fetei: Cere de la mine orice voieşti, şi-ţi voi da. Şi s-a jurat fetei, zicând: Orice vei cere de la mine voi da ţie, până la jumătate din împărăţia mea. Iar ea ieşind, a întrebat pe mama sa: Ce să cer? Iar Irodiada a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Atunci, îndată a intrat grăbită la împărat şi i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai numaidecât pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Şi împăratul s-a întristat adânc, dar din pricina jurământului şi din pricina celor care şedeau împreună cu el la ospăţ, n-a voit să-i nesocotească cererea. Şi trimiţând îndată pe paznicul temniţei, împăratul a poruncit să aducă capul lui Ioan. Iar acela mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Când au aflat ucenicii lui, au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Şi apostolii s-au adunat la Iisus şi I-au spus toate câte au făcut şi câte au învăţat pe oameni”.(Ev. Marcu 6, 14-30)
