Biserica amintește astăzi „Pilda lucrătorilor viei”, una dintre parabolele prin care Mântuitorul Iisus Hristos vorbește despre relația dintre Dumnezeu și om, despre responsabilitatea față de darurile primite și despre ispita omului de a se considera stăpân peste ceea ce i-a fost doar încredințat.
Pilda spune povestea unui stăpân care a sădit o vie, a împrejmuit-o, a pregătit-o și a dat-o în grija unor lucrători. La vremea roadelor, el și-a trimis slujitorii pentru a primi partea care i se cuvenea. Lucrătorii i-au respins însă pe aceștia, i-au bătut și i-au ucis. În cele din urmă, stăpânul l-a trimis pe propriul său fiu, sperând că acesta va fi primit cu respect. Lucrătorii au văzut însă în venirea lui o ocazie de a pune mâna pe moștenire și au hotărât să-l omoare.
Dincolo de poveste, pilda are o puternică dimensiune profetică. Stăpânul viei este Dumnezeu, iar via poate fi înțeleasă ca lumea și viața încredințate omului spre îngrijire. Lucrătorii primesc o responsabilitate, dar ajung să uite că nu sunt proprietarii viei. În clipa în care confundă administrarea cu posesia, începe drama.
Fiul trimis de stăpân este Hristos însuși. Prin această imagine, Mântuitorul prevestește propria Sa pătimire și moarte. El avea să fie respins și ucis de cei care nu au acceptat mesajul Său. Cu toate acestea, moartea lui Hristos nu reprezintă victoria definitivă a răului. Piatra nesocotită de ziditori ajunge „în capul unghiului”, devenind imaginea lui Hristos cel răstignit și înviat. Crucea nu este ultimul cuvânt, ci pragul Învierii și al mântuirii.
Pilda ne privește însă și pe fiecare dintre noi. Omului îi sunt încredințate viața, libertatea, timpul, talentele și toate darurile sale. Dumnezeu nu așteaptă doar ca „via” să existe, ci să aducă roade. Iar aceste roade se regăsesc în credință, iubire, dreptate, milă și grija față de aproapele.
Întrebarea esențială pe care o ridică această Evanghelie este simplă: ce facem cu „via” care ne-a fost încredințată? O considerăm a noastră, ca și cum ni s-ar cuveni în întregime, sau înțelegem că suntem doar lucrători chemați să o îngrijim și să aducem roade la vremea lor?
Pilda nu vorbește doar despre vinovăția unor oameni din trecut. Ea ne pune în fața unei oglinzi. De fiecare dată când transformăm libertatea în autosuficiență, darul în proprietate și responsabilitatea în privilegiu, riscăm să repetăm greșeala lucrătorilor viei.
În fond, pilda este o meditație asupra raportului dintre om și Dumnezeu. Ea vorbește despre răbdarea Stăpânului, despre încăpățânarea omului și despre șansa mereu reînnoită a întoarcerii. Ne amintește că existența nu este o proprietate absolută, ci o responsabilitate.
Via este a Stăpânului. Omului îi revine însă misiunea de a o îngriji și de a aduce roade. Iar la vremea roadelor, fiecare este chemat să arate ce a făcut cu ceea ce a primit.
*
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe. Când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe slujitorii săi la lucrători ca să ia partea lui de roade. Dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi au făcut acelora tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceștia răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la vremea lor. Zis-a lor Iisus: Oare n-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri»? De aceea vă spun vouă că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel peste care va cădea ea, îl va zdrobi”.(Ev. Matei 21, 33-44)
