Credincioșii ortodocși îl prăznuiesc pe 11 noiembrie pe Sfântul Mare Mucenic Mina, considerat în tradiția populară românească ocrotitorul drumeților, al celor păgubiți și al persoanelor cărora li s-au furat sau le-au dispărut bunuri. De-a lungul timpului, sfântul a devenit cunoscut și ca ajutător în descoperirea lucrurilor pierdute și în rezolvarea problemelor care par fără ieșire.
Sfântul Mina a trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian, între anii 286 și 305 d.Hr. Originar din Egipt, acesta era creștin și îndeplinea slujba de ostaș în ceata tribunului Firmilian. Și-a mărturisit credința în Iisus Hristos în timpul unei sărbători păgâne, motiv pentru care a fost adus în fața dregătorului Arghirisc, supus la chinuri și, în cele din urmă, ucis prin decapitare.
Potrivit tradiției religioase, Sfântul Mina este cunoscut drept protector al celor nedreptățiți și păgubiți. Viața sa, consemnată în Proloage, îl prezintă și ca descoperitor al lucrurilor pierdute. Una dintre întâmplările atribuite sfântului vorbește despre un negustor venit din ținutul Isauriei în Alexandria, pentru a se închina la cinstitele sale moaște. Acesta a fost înșelat și ucis de gazda sa, care îi dorea averea.
„Sfântul mucenic îl învie pe negustorul venit din ținutul Isauriei în Alexandria, animat de dorința de a se închina la cinstitele sale moaște. Și pedepsește gazda vicleană și lacomă, care îi luase negustorului nu doar punga cu galbeni, ci și viața”, relatează Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Național al Țăranului Român.
În credința populară, ziua de 11 noiembrie este legată de mai multe obiceiuri prin care oamenii cer ajutorul sfântului pentru recuperarea bunurilor furate și rezolvarea problemelor personale.
În trecut, femeile mergeau la biserică și duceau lumânări pe care le lipeau de sfeșnice, cu speranța că lucrurile pierdute sau furate se vor întoarce în gospodărie. Totodată, fetele nemăritate aprindeau lumânări pentru a atrage dragostea flăcăilor de care erau îndrăgostite.
Tradițiile sunt păstrate în special în Moldova, unde credincioșii merg în număr mare la bisericile care au hramul Sfântului Mina. Oamenii oferă bani sau odoare la altar pentru acatiste și sărindare, cerând ajutor pentru diferite încercări ale vieții.
„Dau la altar bani sau odoare pentru acatiste și sărindare, <pentru măritiș, pentru blăstăm, pentru vrăjbire, pentru moarte de om, pentru năpaste>”, explică sociologul Ciprian Voicilă, descriind practicile întâlnite în tradiția populară.
Rugăciunile sunt citite timp de 40 de zile, interval în care credincioșii speră să primească ajutor pentru problemele care îi preocupă. În acest context, Sfântul Mina este privit nu doar ca ocrotitor al celor păgubiți, ci și ca mijlocitor pentru găsirea unor soluții în situații dificile.
Așa cum subliniază Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Național al Țăranului Român, sfântul este „și cel care descâlcește ghemul problemelor vieții de zi cu zi”.
